Venus ♀

Venus cunoscut și ca Luceafărul este o planetă terestră(telurică), a II-a de la soare. Este al treilea cel mai luminos obiect natural de pe cer, avînd magnitudinea aparentă de -4.14.

Dimensiuni

După dimensiuni Venus are aproximativ aceiași masă și mărime ca pămîntul, masa planetei fiind 81.5% din masa pămîntului, și diametrul fiind numai cu 638km mai mic decît cel a pămîntului. Din cauza aceasta uneori Venus este numită sora pămîntului.

Atmosfera

Venus are o atmosferă densă, compusă 96.5% din bioxid de carbon, 3.5% azot. Ambele elemente fiind în stare supercritică¹ la suprafața planetei, avînd o densitate de 65 \frac{kg}{m^3}. La fel sunt și urme de alte gaze. Masa atmosferei este de 92 ori mai grea ca cea a pămîntului, iar presiunea de 93 de ori mai mare ca cea a pămîntului, aceasta este echivalentă cu presiunea la adîncimea de 1 km în oceanul terestru. Atmosfera Venerei este de 50 de ori mai densă decît cea a pămîntului (la nivelul mării la temperaturi de 20\degree C).

Concentrația de bioxid de carbon în atmosferă generează cel mai puternic efect de seră din sistemul solar. Aceasta face Venera cea mai fierbinte planetă din sistemul solar, fiind mai fierbinte chiar decît Mercur.

Nume

În multe culturi planeta Venus era numită în cinstea zeiței dragostei și frumuseței. La romani Venus, la greci Afrodita, la sumerieni Inanna/Iștar.

Planeta mai purta numele de Lucifer(aducător de lumină, steaua dimineții, de unde derivă Luceafărul), sau Vesperus(aducător de seară, steaua serei).

Faze

La fel ca și luna, Venus are faze.

Orbite

Venus orbitează soarele la o distanță aproximativ 0.7ua (108 milioane km), completînd o revoluție în 224,7 zile (terestre). Deși orbitele tuturor planetelor sunt eliptice, orbita lui Venus este foarte apropiată de un cerc.

Cînd Venera se află între pămînt și soare, fenomen numit conjuncție inferioară, ea se apropie de pămînt mai mult ca orice altă planetă. Cu toate acestea, Venus își petrece marea parte a timpului departe de pămînt, ceea ce face mercur cea mai apropiată planetă de terra în majoritatea timpului.

Rotație

Toate planetele din sistemul solar se rotesc contrar acelor ceasornice, cu excepția lui Venus. El efectuează o revoluție în jurul axei sale odată la 243 de zile pămîntești. Deoarece rotirea sa este atât de lentă, Venus este foarte aproape de o formă sferică

Explorare

Prima navă spațială care a fost trimisă către Venus a fost sonda sovietică Venera 1, lansată la 12 februarie 1961 ca parte a programului Venera. Trebuia să ajungă la Venus pe o traiectorie de coliziune, dar contactul cu ea s-a pierdut la 7 zile de la decolare.

Prima misiune de succes către Venus (precum și prima misiune interplanetară de succes din lume) a fost misiunea Mariner 2 a Statelor Unite, care a trecut la 14 decembrie 1962 la 34.833 km deasupra suprafeței lui Venus și a adunat date despre atmosfera planetei.

Sonda spațială sovietică Venera 3 a ajuns la suprafața lui Venus la 1 martie 1966. A fost primul obiect creat de om care a intrat în atmosfera unei alte planete și a ajuns la suprafața acesteia. Sistemul de comunicații a eșuat însă și sonda nu a returnat nici o dată spre Pământ.

O altă sondă a fost Venera 4, care a intrat în atmosferă la 18 octombrie 1967 și a făcut o serie de măsurători. Sonda a arătat că temperatura suprafeței era mai fierbinte decât calculase Mariner 2, a determinat atmosfera Venusului, aceasta fiind cu mult mai densă decît creatorii sondei anticipase.

Venera 9 a returnat prima imagine de pe suprafața unei alte planete în 1975.

Misiuni viitoare

În iunie 2021, NASA a anunțat două potențiale misiuni pe Venus ca parte a programului Discovery. Sonda DAVINCI+ urmează să fie o sondă atmosferică care va analiza în detaliu compoziția atmosferei planetei și va fotografia suprafața. Orbitatorul VERITAS va observa planeta și va realiza hărți radar noi și detaliate, concentrându-se în special pe zonele de activitate potențială. Se preconizează că sondele vor călători spre Venus în 2028–2030

n aceeași lună, ESA a anunțat că va trimite un orbitator EnVision pe Venus la începutul anilor 2030 cu o misiune cuprinzătoare de a studia atmosfera, a observa suprafața și a studia geologia